1. Din nimic, nimic nu iese,
firul de nimic nu ţese.
Dacă nu-i credinţa dreaptă,
/: nici iubirea nu e faptă. :/
Mântuirea vine unde
/: sfântul adevăr pătrunde. :/
2. Când sămânţa este vie,
rodul ei nu întârzie.
Și-i văzut de orişicare
/: că-i a soarelui lucrare. :/
Naşterea din nou când este,
/: suie-ale trăirii creste! :/
3. Viaţa cu Hristos îţi schimbă
inimă și gând și limbă,
să-I fii mărturie sfântă,
/: pe-un pământ ce se frământă. :/
Și prin toate pe deplin
/: să-L sfinţești! Amin, amin! :/
I: Cântările Harului, volumul 12, cântarea 138